Şampunista

„Cică om, cică fată. Sau femeie în devenire. Arogantă, nesimţită, obraznică şi incontrolabilă. Scriu ceea ce simt şi nu mă prea doare nicăieri dacă tu nu simţi la fel. Nu sunt nici deşteaptă, nici simpatică, nici salvarea unei ţări în mizerie, dar am şi io farmecul meu. Nu vreau să fac impresia unui adolescent cu părinţi divorţaţi care crede că „merge” împotriva sistemului pentru că are blugii rupţi…

Sunt o persoană simplă care pur şi simplu e complicată. Am făcut întotdeauna ceea ce simt fără să-mi pese că asta mă introducea în categoria oamenilor sentimentali, needucaţi, hippie sau în ce altă categorie m-ai băgat tu în căpşorul tău. De fapt, sunt prietenoasă, pot chiar să-ţi zâmbesc. Uneori. Vă şampunez cu clăbuci parfumaţi şi vă doresc la mai multe şi la mai mari. Litere. Pe blog.” (Şampunista)

1. Ce te-a făcut să te lansezi în blogosferă?
M-am lansat în blogosferă dintr-o plictiseală acută de stat pe fund toată ziua. Acum, măcar stau pe fund cu folos. Şi pentru că aveam multe de spus lumii. Şi dacă îţi faci un blog public e la fel cu ieşitul în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi de ţipat toate părerile pe care le ai – aceleaşi consecinţe.

2. De ce ai ales o identitate ascunsă/ un pseudonim?
Nu doream oameni în jurul meu care să mă recunoască şi să mă arate cu degetul sau să-mi spună că părerea mea faţă de subiectul cutare e eronată. E mai bine în căldura internetului.

3. Ce avantaje şi dezavantaje ai avut/ai prin acest statut?
Avantajele sunt… toate şi multe. E mult mai bine aşa, eşti o voce, nimeni nu ştie de unde vii (de, la mine ştie), nimeni nu ştie unde te afli, cum te numeşti, câţi ani ai… Ştie doar că eşti o voce. Pretty cool you know (n. r. destul de super, să ştii). Dezavantajele pot fi doar un pic de dor de celebritate. Parcă ai vrea ca lumea să ştie cine eştişi s’te laude oleacă.

4. Ce peripeţii ai avut până acum… Să zicem, vreun amic îţi recomandă să citeşti un articol super-tare care de fapt era scris de tine? Sau alte întâmplări haioase…
Peripeţii am avut. Am scris mai multe articole pipărate despre profesori care, atenţie, îmi citesc blogul şi am primit diferite replici muşamalizate la şcoală despre un aşa-numit blogger care critică sistemul de învăţământ. M-am ascuns în bancă şi am tăcut molcum în timp ce prietenii îmi dădeau din ochi – idioţii. Şi au fost şi chestii cu articolele super-tari. Am o prietenă care-mi face reclamă constant şi îi sunt cât de cât recunoscătoare, însă întotdeauna e loc de mai bine.

5. Ai fost vreodată la limita să-ţi fie deconspirată identitatea? Cum ai ieşit din încurcătură?
O cunoscută s-a lăudat că citeşte multe bloguri din blogosfera noastră şi eu, eventual, am întrebat-o de canweshampoo, la care ea a spus ceva de genul: „DAAAA, CE-MI PLACEEE”. Mi-au crescut urechile caneşna (n.r. desigur) şi eram cât pe ce să spun că sunt io (n.r. eu) pentru ca să-mi fac oleacă de reputaţie, dar n-am spus nimic. M-am bucurat însă că sunt apreciată.

6. Ţi-ai dori să-ţi divulgi identitatea? Crezi că acest lucru ar fi benefic pentru viitorul blogului tău/pentru tine?
Poate într-un viitor, dacă voi fi „presată” să fac asta, sau dacă îmi voi da seama că sunt mai multe avantaje decât dezavantaje din asta.

7. Ce te-ar face să renunţi la anonimat?
Sex.

8. Ai primit oferte de colaborare, de la radio, TV, ziare şi/sau reviste sau chiar alte bloguri/site-uri?
De la mai multe bloguri, chestii de genul blog-roll şi chiar o ofertă de blog în comun cu cineva, care mai apoi m-a refuzat (trist). Şi de la un ziar, ceva mic. Din câte am înţeles – un ziar al unui liceu.

9. Ce atitudine ai faţă de newcomer-ii din blogosferă?
Dacă sunt buni, bravo. Mă omoară însă bloggerii care nu prea ies din tiparele de bloggeri: politică în exces, adolescentele care scriu doar despre şi-i di ghini cu Vova în pat dimineaţa când afară plouă, etc. Îmi plac blogurile vulgare, asta e. Îmi plac oamenii cărora nu le e frică, care au principii, care scriu interesant. Un fel de filozofie amestecată cu viaţă şi chestii chiar dacă sună cam ipocrit şi hipsterish.

10. Cât timp crezi că te vei ţine de blog?
Habar n-am. Da’ îmi place. Nu scapă nimeni de mine degrabă.

„Îmi pare nespus şi nespus de rău că primesc scrisoarea ta abia acum! În topul celor mai nepunctuali sau „căscaţi” bloggeri, eu am locul I, ş’ nu se discută.

OOORICUM, dacă ţi-ar mai folosi la ceva informaţia dată pot să-ţi spun că nu sunt chiar exemplul perfect de blogger anonim pentru că majoritatea prietenilor ştiu cine e în spatele Morgan. Dar nu toţi cititorii au acest privilegiu.” (Şampunista)

Am ales să nu intervin în nici un fel în acest interviu din simplul motiv că Morgan se prezintă atât de bine singurică încât nu are nevoie să fie introdusă/comentată. Spre marea mea surprindere, răspunsurile ei coincid în proporţie de 90% cu ce aş fi răspuns eu dacă aş fi fost intervievată. Chestia asta mă şi sperie un pic. Dacă n-aş şti adevărul, aş zice că suntem una şi aceeaşi persoană…

Pe blogul ei nu veţi descoperi nimic nou, nimic exclusiv sau existenţial. Veţi descoperi în schimb „adolescenta” din mine. Altfel spus, dacă aş fi ştiut de blogging la vârsta ei, aşa ar fi arătat blogul meu prin anii ’90 şi nu mă refer la design